Atașamentul anxios-evitant: semne, tipare de tip „împinge-trage” și vindecare

Persoanele cu atașament anxios-evitant își doresc apropierea, dar în același timp se tem de ea. Află cum se manifestă acest stil de tip „împinge-trage”, care sunt cauzele sale și cum poți crea un sentiment de siguranță.

Atașamentul anxios-evitant, numit uneori atașament dezorganizat la adulți, combină anxietatea ridicată legată de respingere cu un disconfort ridicat față de apropiere. Persoanele cu acest stil tânjesc după intimitate, dar se așteaptă și să fie rănite, ceea ce poate crea un tipar confuz de tip „cald-rece”.

Pe scurtAtașamentul anxios-evitant
Anxietatea atașamentuluiRidicată
Evitarea atașamentuluiRidicată
Convingerea centrală„Îmi doresc să fiu aproape, dar apropierea este periculoasă.”
Tiparul tipicÎmpinge-trage: caută apropierea, apoi se retrage

Semne ale atașamentului anxios-evitant

  1. Îți dorești o relație profundă, dar te apucă panica atunci când una începe.
  2. Oscilezi între dorința de a avea partenerul aproape și nevoia de spațiu.
  3. Te temi atât de abandon, cât și de a fi blocat(ă).
  4. Îți este greu să ai încredere, chiar și atunci când cineva a fost constant.
  5. Sentimentele față de partener se pot schimba rapid și intens.
  6. S-ar putea să termini relațiile brusc pentru a evita să fii rănit(ă) primul(a).
  7. Uneori sabotezi relații bune fără a ști de ce.
  8. Te simți nedemn(ă) de iubire și ești suspicios(oasă) față de persoanele care ți-o oferă.
  9. Conflictele te pot face să te simți copleșit(ă), blocat(ă) sau disperat(ă).
  10. S-ar putea să ai un istoric de relații intense și instabile.
  11. Îți este greu să descrii de ce ai nevoie.
  12. Relațiile calme și sănătoase pot părea străine sau chiar inconfortabile.

Tiparul de tip „împinge-trage”

Persoanele anxios-evitante au ambele strategii de atașament active simultan. Când partenerul se îndepărtează, anxietatea crește și ele îl caută. Când partenerul se apropie, crește teama de a fi rănite sau controlate și se retrag. Partenerii descriu adesea acest lucru ca fiind confuz: „Într-o zi mă dorește, în a doua mă respinge”. Pentru persoana anxios-evitantă, experiența poate fi la fel de confuză din interior.

De unde provine atașamentul anxios-evitant

În copilărie, atașamentul dezorganizat este adesea legat de îngrijitori care au fost simultan o sursă de confort și o sursă de frică, de exemplu în case cu conflicte înfricoșătoare, furie imprevizibilă, dependențe sau neglijare. Copilul se confruntă cu o problemă imposibilă: persoana de care are nevoie pentru siguranță este și persoana care îl face să se simtă nesigur.

Nu orice adult anxios-evitant a avut o copilărie traumatică. Experiențele dureroase din perioada adultă, cum ar fi trădarea sau relațiile abuzive, pot împinge, de asemenea, o persoană spre acest stil. Dacă istoricul tău include traume, un terapeut specializat în traume poate fi de mare ajutor.

Atașamentul anxios-evitant în relații

Partenerii anxios-evitanți aduc adesea o empatie profundă, intensitate emoțională și o dorință puternică de conexiune reală. Provocările sunt:

  • Inconsistența care îi induce în eroare pe parteneri.
  • Așteptarea trădării, ceea ce poate duce la testarea partenerului sau la plecări preventive.
  • Sentimentul de a fi copleșit(ă) în timpul conflictelor.
  • Îndoiala de sine, care face dificilă acceptarea iubirii.

Un partener securizant și răbdător poate face o diferență uriașă. Relațiile cu parteneri foarte anxioși sau foarte evitanți pot intensifica dinamica de „împinge-trage”. Vezi ghidul nostru de compatibilitate.

Cum să construiești un sentiment de siguranță

  1. Învață-ți semnele de avertizare timpurie. Observă ce se întâmplă în corpul tău chiar înainte de a căuta apropierea sau de a te retrage.
  2. Încetinește ritmul. Deciziile majore în relație luate într-un moment de frică sunt rareori cele mai bune.
  3. Explică tiparul partenerului tău. „Uneori îi împing pe oameni departe când mă simt prea aproape. Nu are legătură cu tine.”
  4. Exersează a rămâne. Tolerarea unei apropieri puțin mai mari de fiecare dată construiește încrederea.
  5. Ai grijă de sistemul tău nervos: somnul, exercițiile fizice și tehnicile de ancorare reduc copleșirea emoțională.
  6. Mergi la terapie. Abordări precum terapia concentrată pe emoții, terapia schemă și terapia axată pe traumă sunt adesea recomandate.

Mai multe despre atașamentul anxios-evitant

Întrebări frecvente

Atașamentul anxios-evitant este același lucru cu cel dezorganizat?

Sunt strâns legate. „Dezorganizat” este termenul folosit în cercetările pe copii; „anxios-evitant” este categoria pentru adulți în modelul celor patru stiluri.

Atașamentul anxios-evitant este rar?

De obicei, este cel mai puțin întâlnit stil în eșantioanele generale, deși apare mai des în rândul persoanelor care au trecut prin traume.

Poate o persoană anxios-evitantă să aibă o relație sănătoasă?

Da. Conștientizarea de sine, un partener stabil și sprijinul unui terapeut pot ajuta la construirea unei siguranțe durabile.

Cum pot sprijini un partener anxios-evitant?

Fii constant, răbdător și calm, oferă spațiu atunci când ți se cere și continuă să fii prezent. Ai grijă și de propriile tale nevoi.

Efectează testul de stil de atașament sau citește despre cele patru stiluri de atașament.